Friday, December 03, 2010

This close!...

Am fost "atit!" de aproape de ideea de a-mi  inchide blogul....ma simteam presionata de faptul ca nu am postat nici un articol de ....1 luna de zile !! presionata zi de zi, ceea ce mi-a displacut la maxim....neplacere care la un moment dat a atins o culme cind mi-am spus simplu  : "-gata, inchid blogul "...o tristete adinca m-a imbracat pentru citeva zile....ca si cum nu ar fi fost de ajuns stress-ul si obligatiile.....apoi am revenit asupra lui si l-am rasfoit putin....a luat nastere acum 4 ani , dupa intoarcerea dintr-o vacanta frumoasa...
I was "this close" to the ideea of closing for ever my blog. I felt myself under pressure due the fact that I didn't write a post over 1 month ! pressured day by day and this I totally disliked it. At some point, in this thoughts-war, I reached a peak when I said : "- ready, I'm closing my blog ! "....a deep sadness overwhelmed me for several days...as if stress and obligations were'nt enough....then I come back on it and browsed a little....
I started it 4 years ago, at returning from a beautiful holiday....

Am re-citit cu atita drag unele din articole...am re-vazut suflete dragi pierdute pe drumul vietii .....am ris la unele patanii.....ma regaseam in fiecare rind, ma re-descopeream incetul cu incetul....eram mai tinara, mai naiva...priveam altfel viata si lumea din jur. Si toate astea in timp de doar 4 ani....vi se intimpla si voua ?
I reread with so much love some posts...I saw dearest souls lost along the way of life...I laugh at some points....I found myself in every line, I rediscover myself slowly...much younger, more naive...looking trough different eyes at life and happenings around me. And all these in just 4 years...does it happens to you, too ? 

Apoi am inceput sa imi aduc singura, in lungile discutii interioare,  argumente pro-blog. Am ajuns la concluzia  ca, nefiind un blog de tutoriale, nici unul de retete, nici macar de esenta religioasa, nu ma obliga nimeni si nimic sa scriu atunci cind lumea se asteapta! E blogul MEU, jurnalul meu, amintirile mele ....scriu atunci cind simt ca pot, cind simt ca imi face placere, cind sunt linistita si cind, pe deasupra tuturor,  doresc sa ramina imprimata pentru mai tirziu o amintire frumoasa. Blogul MEU :) .
Then I started to convince myself, in my long and boring disscusions with myself, to give pro-blog arguments. I concluded simply that being not a tutorial blog, nor a recipe one or at least a religious one, nobody and nothing can make me write when people expects to ! It is MY blog, my diary, are my memories...I will write when I feel that I can, when I feel that pleases me, when I'm serene and above all, when I want to keep a beautiful memory printed here for future. MY blog :).  


Daca va face placere sa il cititi, sunteti bineveniti, va primesc cu bratele deschise. Dar nu va asteptati sa scriu de nevoie!! scriu cind imi face placere...citeodata voi scrie mai des si mai lung, citeodata mai rar si mai scurt sau citeodata chiar vor fi pauze lungi intre articole...cert este ca ma voi intoarce mereu in el .
If you like reading it, you're welcome. I welcome you with open arms. But don't expect to write obliged ! I write when I like to...sometimes here will be often and longer lines, sometimes shorter and not so often or sometimes there will be longer breaks between posts...Certainly, I will always come back into it .

Si pentru ca doresc ca aceasta amintire sa ramina aici pentru viitor , va arat cartile postale de la prietenele mele de pe grupul de patchwork ,primite acum o luna, cu ocazia zilei mele de nastere.
Prietene pe care , la fel : le cunosc de 4 ani de zile si nu le-am intilnit NICIODATA ! Dar asta nu inseamna ca renunt la ele....nu-i asa ? :)
And just because I do want for this memory to be here for the future, I will show you the textile postcards that I received from my patchwork group friends, a month ago for my birthday. 
Friends that, too,  I know since 4 years and NEVER met them once. But this doesn't mean I'm giving up on them...huh ? 


 odata cu una dintre carticele am primit o cutiuta mixed-media superba ( merci Elena
together with one of those I received from Elena  a beautiful mixed-media small box ( Thank you , Elena)


Iarna este aici, aproape, dupa colt....se simte in aer, se simte in casa...imi place :D 
Winter is here, closer, around the corner...I feel it in the air, I smell/taste it inside the house...I like it :) 


Iarna aduce totodata un aer festiv in pernitele mele de ace , recycled : 
winter also brings a festive touch in my recycled pincushions : 

Voua va place iarna ? :)
Do you love winter ? :)

18 comments:

  1. Nu, nu-mi place deloc iarna. Dar deloc!
    Sper ca Mos Nicolae sa-ti strecoare in ghete si cateva seminte de liniste, alte cateva de inspiratie si atatia stropi de dragoste cat le va fi nevoie sa-ncolteasca si sa rodeasca!

    ReplyDelete
  2. Cine a spus ca esti obligata sa scrii cand vor altii? :-) Nu esti obligata nici macar sa comentezi! :-)Asta este marea calitate a blogurilor.
    Blogul tau este la fel de romantic, discret si talentat ca tine, iar cititorii tai devotati cred ca sunt destul de subtili sa inteleaga si tacerea...(desi nu te-au cunoscut personal).
    Va doresc un Craciun fericit, cu multe bucurii de toate felurile, mari si mici...si iarna ca o panza alba pe care sa creezi ceva nou si frumos in Noul An.
    Sanda
    PS. Casetele si pernutele de ace sunt foarte festive.

    ReplyDelete
  3. Asa cum bine spune Sanda, scrii cind simti tu, este blogul tau Teodoraaa! si scrii asa frumos!!
    Pentru mine este foarte placut sa-l vizitez,chiar daca nu las un comentariu!
    Iti doresc de pe acuma Sarbatori fericite!! Eu inca imi doresc sa te cunosc personal!
    Adina

    ReplyDelete
  4. Tik-taceeeeeeeeel! Unde vrei sa pleci? Stai cuminte aci, la coltu' blogurilor vesele, si lasa prostiile astea de toamna melancolico-belgoasa :)))
    E jurnalul tau, casa ta, locul tau de tinut minte, idei, de intalnit oameni, de colectionat poze si fapte si intamplari... De ce sa le arunci? Ai muncit atat sa le pui aici, chiar nu-ti pasa de munca ta? (stiu ca-ti pasa, si stiu ca nu vrei sa pleci, da' io vreau sa te ajut sa te hotarasti :)))))
    Faci cum vrei, in definitiv, da'-i pacat sa te retragi la colivie. Si pentru ce? Pentru ca n-ai inspiratie/timp/chef in fiecare zi? da' unde scrie ca asa trebuie?
    Io tin minte ca, cand mi-am facut cont la blogger, la conditii scria: sa nu postez continut ofensiv, sa nu fur de la altii etc etc, dar nicaieri nu se mentiona o frecventa obligatorie :D. Cel putin io n-am vazut asa ceva ;)
    Pup, Rox

    ReplyDelete
  5. Pe 28 aprilie 2010, Sanda scria:

    Ma gandesc sa inchid blogul. Prea rar am prilejul sa scriu ceva interesant (si de fapt resimt o imposibilitate de a considera subiectele mele atractive pentru altcineva decat pentru mine). Probabil ca aceasta va fi ultima postare.

    Pe atunci va urmaream pe toate, cu o lista alaturi, scrisa cu pixul, caci eram o "anonima". Nu ca acum as fi altfel... dar acum am si eu un mic blog. Si l-am facut doar ca sa ma incurajez, oare cine altcineva sa o faca?

    Eram indignata de decizia ei si i-am lasat un comentariu, sa continue!!!

    Acum revin la tine!
    Nu stiu multe despre Tiktakro, doar ca este o buna gospodina (asta nu implica doar bucataria), ca are o familie minunata, ca are o casa cu o gradina superba, ca iubeste animalele, ca are un hobby deosebit, si mai stiu ca este perfectionista!
    Si uite, in timp, si eu ti-am rasfoit "paginile" blogului. Si cu siguranta o voi face si in continuare!

    ReplyDelete
  6. Aaa.... si era sa uit!
    Nu ma intreba de ce am redescoperit aceasta melodie, de ce aceasta interpretare, de ce...
    http://www.youtube.com/watch?v=ogvY5Bpcs5Y

    ReplyDelete
  7. Exact asa gandesc si eu si fac la fel! Am ce, am chef: scriu iar daca nu, atunci sta cumintel si ma asteapta pentru ca este blogul meu:))
    Si apoi cum mai vedem noi ce faci tu, ce cadouri primesti de ziua ta si ce retete mai nascocesti din cand in cand?

    ReplyDelete
  8. au trecut 4 ani..,ce repede..
    şi câte frumuseţi ne-ai arătat până acum..
    îţi doresc încă mulţi ani aici prin lumea blogerilor,fiindcă eşti talentată şi iubită.

    ReplyDelete
  9. Cum sa inchizi blogul? Am trecut si eu prin faza asta dar am trecut de ea, sper. Nu conteaza cand scrii, conteaza sa scrii ca sa am eu ce citi, da???

    ReplyDelete
  10. Am rasfoit paginile scrise de tiktak-cel de-a lungul vremii... si ce incantare a fost pentru sufletul meu!

    ReplyDelete
  11. Simple and clear... Everyone is free to write what she or he likes in hes/his space or blog.Nobody has the right to judtge an other, this behavior is due to ego, perhaps unconscious but selfish!I like to let others live their life but I live my own life and I dislike stupid arguments from others who only talk without their hard!!Te pup!!!

    ReplyDelete
  12. Te-am descoperit relativ recent,dar pe nerasuflate am citit tot ce ai scris in urma.Imi place tare mult si revin ori de cate ori scrii ceva sau mi se face dor.Pentru ca imi place ce scrii si ce faci iti poti inchipui ca mi-as dori sa scrii des,dar cred ca daca ai fi constransa blogul si-ar pierde farmecul.
    Nu imi place iarna...sunt friguroasa,dar incepe sa imi placa Craciunul :)

    ReplyDelete
  13. Anonymous12:58 AM

    Nu inchide blogul !!!!!!!!!Te roooooooooog!
    Daca nu-ti place iarna,e tocmai potrivit sa stai in "barlog" si sa scrii pe blog si sa ne arati ce lucruri minunate faci!
    pupici multi de la un "ne-blogger",dar fervent cititor,
    Betty

    ReplyDelete
  14. Nu te prosti! Mie mi se pare normal sa scriu o data pe luna. Doar nu intotdeauna avem ceva important de spus sau de aratat. Ne place blogul tau, ne plac creatiile tale si ne place de tine, asa ca... stai cuminte! :)

    ReplyDelete
  15. Craciun fericit! Astept sa pui pe blog o poza cu bradul!

    ReplyDelete
  16. Iti doresc un An Nou plin de bucurii si fericire!
    Citesc cu placere si interes fiecare postare de pe blogul tau. Mi-ar placea ca si anul viitor sa invat lucruri interesante de la tine!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...